Bine ai venit!

Interes, zambete, lacrimi, acord, dezacord, bucurie, manie...
Sper ca randurile scrise de mine sa trezeasca in tine, macar o data, una din starile de mai sus...
Oricare din ele... numai nu indiferenta.
Multumesc ca ai trecut pe-aici si ti-ai facut timp sa tragi cu ochiul la... acest mic strop din mine! ;)

Cristina

joi, 14 octombrie 2010

Port o bucatica din tine in sufletul meu!

Astazi e o zi speciala si, data fiind insemnatatea ei pentru mine, am inceput sa ma gandesc la celebrele expresii de genul: "mi-am gasit jumatatea", "inca imi caut jumatatea", "tu esti jumatatea mea"... etc. Le cunoasteti si voi. Filmele si industria de entertainment le folosesc in mod obositor de frecvent.


Logica din spatele lor? Pai se tot spune ca sotul si sotia ar trebui sa fie una, deci 0,5 + 0,5 = 1, nu? De aici si ideea de "jumatate". 
Dar, aceasta este o viziune ingusta a tot ceea ce inseamna dragostea dintre un barbat si o femeie si a angajamentului (ca sa nu folosesc un cuvant mult mai GREU si anume a legamantului) dintre acestia doi.


Menirea divina a sotului si a sotiei este sa fie una  (..."si se vor face un singur trup"...), dar spre deosebire de imaginea hollywood-iana a cuplului, eu cred ca acesta functioneaza altfel.

Ce este in neregula cu modelul hollywood-ian? Rangul operatiei ;)
Nu cred ca este vorba de adunare aici, ci de o operatie de rang superior si anume de inmultire (de contopire): 1 x 1 = 1

Un cuplu nu este format dintr-o jumatate de barbat si o jumatate de femeie, ci dintr-un barbat cu tot ceea ce inseamna el (trup, suflet, duh) si o femeie cu tot ceea ce inseamna ea (trup, suflet, duh).
Doua entitati distincte, independente si de sine statatoare, care la un anumit moment dat hotarasc de comun acord si nesilite de nimeni sa devina una.


Ca si o ceasca de cafea in care adaugi zahar. O data pus in cafea, zaharul se dizolva in totalitate. 
Ai crede ca a disparut, dar nu este asa, ci acesta se transforma. La final vei avea in ceasca si cafea si zahar, dar nici zaharul nu va mai fi acelasi si nici cafeaua nu va mai fi aceeasi.
Tot continutul va avea un alt gust, o alta savoare - un intreg format prin contopirea si transformarea reciproca a doua entitati de sine statatoare.


Asa ca, celor care inca isi mai cauta "jumatatea", le spun sa nu se multumeasca doar cu atat - jumatate e putin! Meritati mai mult! 
Meritati pe cineva care sa va completeze, sa scoata la lumina ce e mai bun in voi, sa va dea farmec! Cineva pe care, la randul vostru, sa-l/sa-o completati si sa-l/sa-o umpleti de farmec!
Nu va multumiti cu putin!


Iar acum, celui care a umplut viata mea cu atata dragoste, lumina si farmec, celui care ma completeaza atat de bine si care ma iubeste neconditionat si cu atata daruire, sotului meu drag, vreau sa-i urez: La multi ani!


La multi ani, dragul meu!
Te iubesc si "port o bucatica din tine in sufletul meu"! ;)







miercuri, 13 octombrie 2010

"I carry on singing..."

Acum 3 ani am descoperit un filmulet pe youtube cu un adolescent timid si plin de complexe, dar cu o voce deosebita... Da, despre Andrew Johnston vorbesc!
Dar nu numai vocea lui mi s-a parut remarcabila, ci si consecventa cu care si-a urmat visul...
Care era visul sau?
"Nu vreau sa pierd vremea pe strazi! Vreau sa fac ceva cu viata mea!"
Un vis atat de mare pentru un copil atat de mic!!! Vis pentru care, spunea el, a fost hartuit de la varsta de 6 ani de catre "baietii cool" din cartier pentru ca, in loc sa li se alature, a ales sa cante muzica bisericeasca.

Dar tu? Tu mai ai "visuri marete" pe care sa le urmaresti cu consecventa? Mai aspiri tu "la altceva" chiar cu riscul de a fi hartuit, ridiculizat, asuprit, admonestat?

Vreau sa stii ca Dumnezeu are nevoie de "visatori" ca Andrew!
Prin ei, se face cunoscut lumii intr-un mod extraordinar.
Dar si lumea are nevoie de astfel de "visatori".
Prin ei, oamenii Il descopera pe Dumnezeu intr-un mod palpabil si real.

Cand Andrew a inceput sa cante, sala a ramas inmarmurita! Spectatorii au ascultat fara rasuflare cantecul lui, iar dupa numai cateva secunde majoritatea aveau ochii in lacrimi.
Andrew nu era prea mic pentru visul sau maret. Nu era mic deloc! Ba mai mult decat atat, Dumnezeu il binecuvantase deja cu darul care avea sa-l ajute sa atinga acest vis.

Asa ca, dragul meu, cauta bine! Unde iti sunt visurile marete? Uitate de timp? Prafuite de griji, nevoi, oboseala, uitare?
E timpul sa le aduci la suprafata. E timpul sa stergi praful de pe ele si sa incepi sa le urmaresti cu consecventa.
Dumnezeu vrea sa-si arate Slava Sa prin ele... prin tine!!!

Fii un student ce nu se compromite; un slujitor care nu goleste de continut si iubeste doar forma; pretuieste curatia in trup si suflet; fii un afacerist incoruptibil; un parinte dedicat copiilor lui...
Fugi de rau si alipeste-te tare de bine! Fii altfel! Fii o lumina! Alege sa ai impact! Alege sa fii incomod daca trebuie!

Iar cand vin impotriviri (caci vor veni!)...?
Simplu: mergi mai departe!

Cand Simon l-a intrebat cum face fata hartuirilor, Andrew a raspuns simplu: "Continui sa cant!" ("I carry on singing...")


http://www.youtube.com/watch?v=BA2bC1WkAQU